Medicina interna este ramura si specialitatea medicala care se ocupa cu prevenirea, diagnosticul si tratamentul nechirurgical al afectiunilor, in special cele ale organelor interne. Specialitatea medicina interna se adreseaza adultilor.

Specialistii de medicina interna (care se numesc si “internisti”) au competenta de a rezolva probleme de diagnostic complex si de a monitoriza boli cronice severe si conditii de polipatologie. Specialistii de medicina interna diagnosticheaza si trateaza adultii cu afectiuni respiratorii, cardiace, digestive, renale, osteoarticulare.

Prin medicina interna se furnizeza pacientilor si servicii de preventie a bolii si de promovare a sanatatii, contribuind la medicina preventiva.

Ecografia este o metoda de diagnosticare neinvaziva care asigura o buna evaluare a starii de sanatate a organelor interne.

Aparatul folosit se numeste ecograf. Metoda se bazeaza pe proprietatea diferitele structuri din organism de a reflecta ultrasunetele. Acestea sunt generate de un cristal din interiorul transductorului (piesa ecografului care ia contact cu pacientul), apoi sunt reflectate de catre tesuturile cu care intra in contact si sunt captate tot de transductor. Semnalul captat este transmis catre un calculator ce are un soft care ii permite sa formeze imagini alb-negru pe ecranul echografului.

Ecografia este utilă în diagnosticarea bolilor care afectează organe în care, în mod obişnuit, nu se află aer- ficat, rinichi, splină, vezică urinară, ovare, prostată, inimă etc. Ecografia nu prezintă utilitate în bolile care afecteaza plămânii, creierul sau oasele. Ecografia abdominală este utila pentru a verifica dimensiunea, forma, densitatea şi structura organelor abdominale.

Indicatii:

• dureri abdominale;
• traumatisme abdominale;
• dereglari menstruale;
• febra;
• scadere in greutate;
• tumori extraabdominale;
• tulburari de tranzit;
• icter;
• tumori abdominale;
• marirea in volum a abdomenului;
• tulburari de urinare;
• litiaza;
• inflamatia colecistului;
• afectiuni ale pancreasului;
• afectiuni ale ficatului;
• prezenta de lichid in cavitatea abdominala.

Ce poate arata o ecografie abdominala

• modificarile de structura aparute in organele solide (pancreas, ficat, rinichi, uter, prostata, splina, ganglioni abdominali);
• modificarile aparute in unele organe tubulare, care contin si lichid (vezicula biliara, vezica urinara, uretere);
• prezenta lichidului in cavitatea abdominala, pericard, pleura;
• diametrul unor vase sanguine si modificarilor lor.

Măsuri pregătitoare

Ecografia se poate face fără o pregatire prealabilă numai în condiţii de urgenţă. În mod normal, este recomandabil să nu se mănânce cu cel puţin 6 ore înainte şi trebuie consumate numai lichide negazoase. Pentru examinarea pelvisului, pacientul trebuie să consume 5-6 pahare de lichide, cu aproximativ o oră înainte de examinare. Astfel vezica urinară este plină, iar vizualizarea uterului şi a ovarelor este corectă, eventualele chisturi de dimensiuni mici sau o sarcină mică fiind uşor de observat.

Efectuare ecografiei abdominale

Testarea este efectuată de un medic specializat în executarea ecografiei şi interpretare imaginilor ecografice. Pacientul va sta întins pe pat, iar pe abdomen se va aplica un gel care are menirea de a îmbunătăţi calitatea transmiterii undelor. O mică sondă ecografică este presată pe abdomen, fiind mutată înainte şi înapoi peste organele examinate. Pe un monitor video poate fi observată imaginea organelor şi a vaselor de sânge.

În funcţie de organul urmărit, pacientul va trebui să stea într-o anumită poziţie, nemişcat. Pacientului i se poate cere, ca la un moment dat, să tragă aer în piept şi să-l reţină câteva secunde în timpul scanării.

Examinarea durează 20- 40 de minute, iar apoi medicul va trece în buletinul ecografic informaţiile obţinute.

Limitele investigatiei

Ecografia are şi limite: nu penetrează structurile osoase, calitatea imaginilor este slabă în cazul când se interpune gaz între transductor şi organul de interes, datorită diferenţelor extreme de impedanţă acustică (de exemplu vizualizarea pancreasului este dificilă la cei cu balonare), adâncimea de penetrare a ultrasunetelor este mai mică la pacienţii obezi şi deci acurateţea imaginii mai scăzută, iar limita de rezoluţie este de 3 mm (nu poate detecta structuri mai mici de această dimensiune).